În luna iulie 1871 nobila Ecaterina Şumansky, soţia primarului oraşului Chişinău, Klimentii Şumansky, a cumpărat un loc de pământ viran, aflat pe strada Leova. În câţiva ani pe acest loc a fost construită o casă de raport în două etaje, se presupune, după proiectului lui A.I. Bernardazzi. La etaj se aflau 10 odăi, 17 ferestre, la parter – 7 odăi şi 9 ferestre. După decesul lui K. Şumansky clădirea era arendată pentru dislocarea plutonului de infanterie nr. 54 cu cancelaria. În 1940 era proprietatea lui Petre Mardirosevici.
Este o casă construită în două etaje, ridicată pe un plan dreptunghiular, cu faţada principală aliniată liniei roşii a străzii. Un perete longitudinal împarte spaţiul interior în două părţi egale, fiecare divizată în odăi. La fiecare etaj iniţial se aflau câte patru apartamente, cu intrările din vestibuluri laterale, unde se aflau scările care urcau la etaj. Planul a fost modificat cu astuparea prin zidărie a intrărilor iniţiale şi introducerea unor case de scară la faţada posterioară.
Faţada este simetrică, cu 11 axe compoziţionale, dintre care nouă (la parter) sunt goluri de ferestre şi două de uşi, amplasate lateral. Axa de simetrie este evidenţiată printr-un fronton. Decoraţia plastică este în stil eclectic, cu detalii ale stilului neoclasic, o plintă delimitează friza cornişa, structura interioară fiind tratată în exterior prin pilaştri rostuiţi cu bosaje. Ferestrele, cu partea superioară în segment de cerc, au ancadramente cu "urechiuşe", cu panouri sub plita de pervaz. Paramentul este diferit, neted la etaj şi rostuit în bosaje la parter.
