Primele informaţii documentare privitor la lotul viran de la colţul cartierului, mărginit de străzile Reni şi Iaşi, datează din 1869, când terenul cu suprafaţă de 580 stânjeni pătraţi, a fost cumpărat de către Efim Evseevici Cernâşov. În 1870 la colţul cartierului a fost construită casa, care în 1884 este moştenită de Zinaida Mihailovna Cernâşova, văduva sa. Casa din piatră, alcătuită dintr-un parter şi etaj, este vândută în 1890 de văduva sa lui Boris O. Glazer, asesor de colegiu. În 1893 casa a fost vândută medicului Grigore Martinovici Nazarov.
Din 1907 casa a fost dată în arendă pentru şase ani Upravei oraşului drept cazarme. În 1913 a fost modernizată arhitectura etajului şi construită o aripă cu două etaje orientată spre curte. Supravegherea tehnică a construcţiei etajului a fost efectuată de inginerul Nichitin, care ar putea fi şi autorul arhitecturii etajului. S-a păstrat descrierea din 1915: "Casă din piatră, într-un parter şi etaj, constă din trei apartamente, la parter sunt 11 odăi, la etaj – opt". În 1915, casa a fost evaluată la suma de 33 000 ruble.
Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan în formă de careu, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor. Intrările în apartamentele de la parter se află din partea curţii interioare. La apartamentele de la etaj intrările au loc dintr-o scară cutrei rampe, aflată în centrul faţadei orientate spre strada Kogălniceanu. Apartamentele de la etaj au intrări secundare, realizate prin scări în spirală, amplasate izolat la faţadele orientate spre curte şi printr-o scară cu două rampe.
Faţadele clădirii poartă amprenta refacerii – un parter scund, cu imitaţia prin rostuire a bosajelor orizontale, cu arhitectura eclectică şi etajul, înalt cu detalii în spiritul orientării "secesion" a modernului.
Faţada principală orientată spre strada M. Kogălniceanu are o compoziţie simetrică, cu nouă axe, dintre care două sunt rezalitele laterale şi unul central, al intrării, toate încununate cu atice cu o configuraţie plastică curblinie, cu tumbe laterale, rămase de la parapetul vechi dispărut. Rezalitele sunt conturate lateral cu lesene, care continuă în tumbele aticelor, decorate cu motivul specific modernului – trei striuri. La parter au fost introduse două intrări de provenienţă recentă. Ferestrele sunt rectangulare, fără ancadramente, cu excepţia ferestrelor din rezalite, conturate de arhivolte de descărcare în segment de cerc. Partea superioară a pereţilor conţine o friză cu imitarea din mortar a unor console.
În componenţa casei intră şi gardul de incintă, cu motive caracteristice arhitecturii casei.
