Mihai Kogălniceanu, 50

Vilă urbană

Mihai Kogălniceanu, 50
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.

În 1895 consilierul de curte Semion Vasile Nichitas a achiziţionat de la licitaţia publică o casă veche din lampaci, acoperit cu şindrilă, cu anexe gospodăreşti. În 1915 el dăruieşte fiicei sale Raisa Semionovna Nichitas o casă din piatră cu atenanse. Peieşind din aceasta, se poate presupune, că clădirea a fost construită între 1896 şi 1915. În perioada interbelică arhitectura faţadei casei a fost refăcută în spiritul stilului modern, cu orientare neoromânească, în baza structurii casei tradiţionale urbane basarabene. Arhitect N. Mertz.

A fost sediul Biroului de statistică şi economie a ocrotirii sănătăţii.

Este o casă construită într-un parter, aliniată la linia roşie a străzii, cu paramentul tencuit. Compoziţia faţadei principale este asimetrică, cu două rezalite laterale, şi intrarea amplasată lateral, spre dreapta, printr-o terasă, cu colonete scunde, circulare, pe care se sprijină arcurile care delimitează terasa. Ferestrele au un contur rectangular, umbrite de cornişe pe console, acoperite cu ţiglă, din care era cândva alcătuit învelitoarea acoperişului.

Elementele care redau pitoresc clădirii sunt un brâu în torsadă în partea superioară a pereţilor, streaşina evazată a acoperişului căptuşită, susţinută de căpriori, colonetele robuste de la intrare, unificarea printr-o cornişă, susţinută prin console de piatră, a grupului central de ferestre şi punctarea prin cornişe din cărămizi în zig-zag a ferestrelor de pe rezalitul lateral.

Faţadă
Mihai Kogălniceanu, 52Mihai Kogălniceanu, 49 A,B