A fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea. Proprietar în 1940 a fost atestat Morozensky. Arhitectura clădirii a avut de suferit în timpul celui de al doilea război mondial.
Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter şi etaj, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor. Faţada orientată spre strada Eminescu a fost asimetrică, cu patru axe, trei de ferestre (o axă a fost astupată cu zidărie) şi o uşă, amplasată lateral, care conducea în galeria de la faţada laterală, (azi astupată cu zidărie).
Faţada orientată spre strada M. Kogălniceanu – era simetrică, cu cinci axe, dintre care patru erau ferestre şi o uşă de intrare, amplasată central, într-un rezalit al parterului (înlocuită astăzi cu o fereastră). Arhitectura este în stil eclectic, cu detalii specifice stilului clasicist: pilaştri cu o cavetă centrală la colţuri, ferestrele sunt lipsite de ancadramente, pereţii – de cornişe.
