Mihai Kogălniceanu, 65

Clădirea fostei şcoli reale

Mihai Kogălniceanu, 65; Vedere generalăMihai Kogălniceanu, 65; Fragment
Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.

Şcoala reală a fost fundată în 1871, şi iniţial arenda încăperi de clasă în casele care aparţineau doamnei Foory (nu s-au păstrat). Special pentru construcţia sediului şcolii reale Uprava orăşenească a oferit un lot de pământ viran, aflat la colţul cartierului mărginit de străzile Gubernială şi Reni. În 1880 Secţia de Construcţii a Cârmuirii guberniale a confirmat proiectul clădirii noi pentru Şcoala Reală, arhitect V.N. Ţâganko, supravegherea tehnică – arhitectul Semko-Savoisky. Construcţia a început în 1883 şi s-a terminat în anul 1886, clădirea fiind un monument al arhitecturii eclectice.

Este un bloc de studii al Universităţii de Stat din Moldova. Au învăţat , au studiat şi au lucrat personalităţi de seamă a Moldovei, printre care A.V. Şciusev, N. A. Dimo ş.a.

Clădirea şcolii reale are un plan în formă de careu, amplasată la colţul cartierului, cu o retragere de la liniile roşii ale străzilor, în faţa intrării dinspre strada Kogălniceanu, fiind organizat un scuar.

Compoziţia spaţial-volumetrică a şcolii, ridicată în două etaje, a fost soluţionată simetric faţă de axa centrală, cu trei rezalite la faţada principală, şi cu rezalite la colţurile clădirii. Planimetria este funcţională, bazată pe repartizarea claselor pe ambele părţi ale culoarului în clădirea centrală şi de o singură parte a culoarului – în aripile laterale, unde o parte erau ocupate de dormitoarele elevilor. Locul central este ocupat de vestibulul intrării, bibliotecă şi sala de gimnastică, orientate spre curtea interioară, deasupra lor, la etajul doi – se aflau sala de festivităţi, ospătăria şi capela şcolară.

Faţadele au o arhitectură în spirit eclectic, cu detalii arhitectonice la scară majoră, ce imprimă clădirii monumentalitate. Deosebit de monumental este soluţionat rezalitul central, mai lat, cu cinci axe compoziţionale. Este şi mai înalt ca restul clădirii, cu ferestrele de la etaj cu diviziuni interioare în spiritul arhitecturii medievale, terminate în arc ogival, cu pilaştri instalate între ele, care susţin o cornişă cu console din piatră. Aceleaşi forme scot în evidenţă şi rezalitele laterale, cu trei axe compoziţionale. Paramentul faţadelor în zidărie aparentă din piatră făţuită, este diferit : la primul etaj bosaje orizontale, la etaj – asize cu alternarea nuanţelor naturale ale pietrei făţuite.

Partea superioară a clădirii avea un parapet din tumbe cu baluştri, înlocuit în urma reparaţiilor cu unul plin cu un atic central.

Teritoriul şcolii era izolat de spaţiul urban printr-o îngrădire înaltă din grilaje fixate pe un soclu din piatră (dispărut şi refăcut cu alte calităţi în ultimii ani).


Mihai Kogălniceanu, 66Mihai Kogălniceanu, 64