Mihai Eminescu, 52

Conacul urban a lui A.D. Inglezi

Mihai Eminescu, 52
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

Primele informaţii documentare sunt din 1841, când era proprietatea M. Mihailov, care l-a vândut fratelui său Andrei Bilevici Iavorschi. Între 1870–1974 proprietar era P.G. Tverdohlebov, apoi, până în 1889 proprietar a devenit nobilul A.D. Inglezi. În 1889 A.D. Inglezi a vândut casa nobilei Alexandre Spiridonovna Casso. În 1901 a fost amanetat societăţii de credite, cu această ocazie casa fiind descrisă "Proprietatea constă dintr-o casă trainică într-un etaj şi jumătate, un corp de casă din piatră, şi dependinţe. Etajul superior are şapte camere, decorate bogat, cu podele din parchet, sobe din faianţă, pereţii sunt tapetaţi, la demisol sun cinci camere, pentru servitori, bucătărie, spălătorie. Toată casa este ocupată de proprietari, şi prezintă un conac boieresc decorat bogat, cu tot comfortul".

Sunt informaţii că ar fi fost construit între anii 1874–1875, autor al proiectului ar fi, după cum se presupune, arhitectul A.I. Bernardazzi, pentru familia lui A.D. Inglezi. Arhitectura este eclectică în spiritul renaşterii veneţiene. În 1940 era o clădire utilizată de Şcoala normală de fete, aflându-se la colţul cartierului vecin acestei instituţii. În anii 80 a fost restaurată faţada casei.

Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter pe un demisol înalt, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Încăperile sunt grupate perimetral pereţilor, de o parte şi alta unui culoar central, prin care are loc intrarea secundară în casă din direcţia curţii interioare.

Paramentul faţadelor este tencuit neted, contrastând cu detaliile decorate de ornamente turnate din stuc şi cu demisolul, căptuşit cu piatră tăiată, aşezate în asize.

Faţada principală este orientată spre strada 31 August 1989, care include intrarea principală. Compoziţia acestei faţade este simetrică, alcătuită din şapte axe, şase de ferestre şi una a intrării de onoare, amplasată central. Ferestrele sunt rectangulare, cu ancadramente în arc ogival, conturate cu o arhivoltă din muluri, cu timpanul opac, completat cu reliefuri printre care domină motivele orientale – lanţul selgiuc, ciubuce în torsadă, arcaturi ogivale, discuri. Ferestrele sunt axate în compoziţii verticale, în care intră ferestrele de aerisire a podului, de aceiaşi lăţime şi soluţionate în aceiaşi cheie stilistică a decorului turnat din stuc, precum şi ferestrele demisolului. Accentul compoziţional revine intrării în casă, care are loc printr-un portal cu aspect oriental de aivan rectangular cu două ferestre laterale, mărginite de colonete extrem de elegante, care se repetă şi la portal. Holul intrării este iluminată de o fereastră laterală, urcarea la cota parterului se efectuează prin trepte exterioare.

Faţada laterală are iniţial o compoziţie simetrică, alcătuită din patru axe, toate goluri de ferestre. Cornişa casei este proeminentă, din muluri, cu o friză netedă, susţinută la colţuri de lesene.

Faţadă
Mihai Eminescu, 53Mihai Eminescu, 51