Biserica poartă hramul actual din 1834, după cererea lui Iorgu Râşcanu de a schima hramul Învierea domnului în cel actual de Sf. Împăraţi şi Constantin, schimbare efectuată în memoria ctitorului şi tatălui său, Constantin Râşcanu, marespătar şi staroste de negustori din Iaşi, care în 1777 construise pe acest loc biserica anterioară.
Schimbarea hramului este un indice al rezidirii bisericii. Aşa cum este biserica actuală, ea este compusă dintr-un naos circular, cu absida altarului semicirculară, amplă, şi un pronaos pătrat, deasupra căruia a fost înălţată camera clopotelor cu deschideri în arc, acoperită piramidal, în patru muchii. Aspectul exterior al bisericii este obişnuit pentru mediul rural din secolele XVII-XVIII, individualitatea sa constând în modalitatea lărgirii naosului, care privită din exterior lasă doar impresia unei biserici de tip triconc. În interior este evidentă prezenţa unei rotonde acoperite cu o singură calotă sferică, modificări structurale intervenite sub influenţa stilului neoclasic.
Decoraţia plastică exterioară a clădirii sunt din arsenalul neoclasicismului, rezumându-se la prezenţa unei cornişe cu muluri la ancadramentele dreptunghiulare ale ferestrelor şi uşilor. Intrarea în biserică are loc dinspre sud, printr-un pridvor de provenienţă târzie. Acoperişul actual datează din anii 90, cu turlele încununate de cupole sub forma bulbului de ceapă, realizate sub influenţa arhitecturii ecleziastice ruse.
