Centrul Istoric al Chişinăului – patrimoniul arhitectural al capitalei

Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Prima clădire pe acest loc datează din 1890. Autorul proiectului, al devizului de cheltuieli şi supravegherea construcţiei, a fost arhitectul Grigorii Stepanovici Lozinsky, antreprenor – Iosif Gaidukov. Banii au fost oferiţi de către cetăţeanul de onoare a Chişinăului, Pericl Fedorovici Rodokonaki, cetăţean de onoare al oraşului. În clădirea şcolii eparhial-bisericeşti se aflau clase, un orfelinat pentru 12 băieţi, apartamentul învăţătorului alcătuit din 3 camere şi o bucătărie.

În 1913 clădirea a fost reconstruită pentru şcoala pedagogică a zemstvei. În anii 30 ai secolului al XX-lea aici se afla progimnaziul M. Eminescu.

Clădirea, ridicată în două etaje pe un plan rectangular alungit, ocupă o parcelă aflată la colţul cartierului rezultat de la intersecţia străzilor Alexei Mateevici cu Vasile Alexandri, orientată cu axa longitudinală spre punctul lor de intersecţie, pe unde se află intrarea principală în clădire. De aici, din holul principal are loc ridicarea la etaj. Legătura dinte încăperi are loc printr-un culoar central. Dinspre strada Mateevici se află o intrare secundară. Decoraţia faţadelor este în spiritul eclecticii, cu ancadramente în jurul ferestrelor, frontoane triunghiulare la faţada centrală, lesene care scot în evidenţă structura interioară a clădirii.