Clădirea a fost construită pentru pensionul-orfelinat cu o capacitate de 70 copii de nobili după proiectul arhitectului Vladimir N. Ţâganco, confirmat în 1902. Imobilul a fost finisat în 1905, dar imediat a fost cedat Ministerului Învăţământului, fiind transformat în gimnaziu nr.3 pentru băieţi. Din 1914 până în 1918 în interiorul clădirii a fost dislocat spitalul militar. În 1917- 27 martie 1918 în această clădire şi-au ţinut şedinţele Sfatul Ţării, primul parlament al Republicii Moldova. Din 1934 clădirea a devenit sediul Facultăţii de Ştiinţe Agronomice a Universităţii din Iaşi. În timpul celui de al doilea război mondial clădirea a fost deteriorată, reconstruită în anii 50, după proiectul arhitectei E.R. Spirer. În perioada postbelică a fost sediul blocului administrativ al Institutului Agricol, actualmente – al Academiei de Arte.
Clădirea este construit în două etaje şi un demisol, ridicat pe un plan în formă complexă, amintind litera "Ж" a alfabetului chirilic, amplasată cu o retragere mare de la linia străzii, având un scuar mare în faţă plantat cu arbori şi arboret.
Planimetria, ca şi soluţia volumetrică, este realizată în baza compoziţiei axial-simetrice, în spiritul stilizărilor istorice, cu folosirea principiilor clasicismului francez, o evocare a epocii europene de instruire. Încăperile de clasă sunt grupate de-a lungul coridoarelor interioare. Aulele mai importante şi sălile de festivităţi sunt amplasate pe la colţurile clădirii şi în volume sub forma de rezalite, ce aminteşte de clasicismul francez al combinării volumelor proeminente centrale cu cele laterale prin galerii. Cu detalii caracteristice aceluiaşi stil istoric, dar cu influenţa în compoziţia loc a curentelor specifice începutului secolului al XX-lea. În rezultatul deteriorării edificiului în timpul celui de al doilea război mondial, clădirea a pierdut elemente importante a arhitecturii sale, cum ar fi acoperişurile rezalitelor.
