În 1907 aparţinea negustorului Durdufi. Până în 1940 a aparţinut negustorului şi filantropului Moisei Cligman, în 1940 proprietar este nominalizat Puterman Peisah. Clădirea a fost deteriorată în timpul celui de al doilea război mondial şi reconstruită în 1946.
Este aşezată în zona de sus a străzii, aliniată liniei roşii, formând un front compact de clădiri cu nr. 49 de pe strada Alexandru cel Bun şi cu clădirea de la colţul cartierului (str. Eminescu, nr.63). Proprietatea imobiliară ocupă aproape întreaga lăţime a parcelei, rămânând loc doar pentru poarta de intrare. A fost modificată planimetria şi afectată decoraţia plastică, tratată în gustul specific stilului postbelic empir stalinist.
Este o clădire cu două niveluri, cu faţada împodobită cu semicoloane ale ordinului gigantic corintic (înălţimea lor înglobează ambele etaje ale clădirii), instalate între golurile de ferestre. La primul etaj se afla o unitate comercială, cu intrarea în axa de simetrie a faţadei şi cu vitralii alungite pe verticală. Sub partea dreaptă a clădirii se afla un subsol cu acces din partea străzii (astupat după 1947).
Capitelurile şi elementele decorului sunt refăcute în ghips în perioada postbelică. În ultimii ani are loc o reparaţie capitală cu schimbarea planimetriei.
