A fost construită între anii 1910–1920, pe parcela de pământ şi cu sprijinul financiar al Feiga Abram Micinic, văduva negustorului şi filantropului Izrail Lazar Micinic.
Edificiul este cu două etaje, ridicat pe un demisol, patrulater în plan, cu o structură spaţial-volumetrică caracteristică clădirilor pentru instruire. La parter, de o parte şi de alta a coridorului central, se aflau clasele, la al doilea etaj – secţiile spaţioase de producere. Legătura dintre parter şi etaj se efectua pe o scară din fontă.
Faţada are o compoziţie simetrică, cu trei rezalite, cu intrarea prin rezalitul central. Ulterior au fost adăugate dintr-o parte şi din alta noi porţiuni, care au fost integrate clădirii prin soluţia comună a faţadei principale, obţinând cinci rezalite cu amplasarea asimetrică a intrării. Paramentul parterului este determinat de utilizarea bosajelori orizontale, al etajului – de pilaştri cu caneluri şi frontoane curbliniu. Caracterul decoraţiei plastice este eclectic cu elemente renascentiste. Rezalitul central are o decoraţie plastică mai activă la nivelul etajului, împodobită cu coloanele ordinului ionic. Ferestrele au ancadramente cu cornişe susţinute de console, sub ferestre – panouri, între etaje – un cordon puternic profilat.
Decoraţia plastică a faţadei a avut de suferit în anii războiului, fiind restabilită numai parţial.
