Ştefan cel Mare, 79

Teatrul Naţional de Dramă "Mihai Eminescu"

Ştefan cel Mare, 79
Monument de artă, arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

Teatrul a fost fondat în 1930 în or. Tiraspol. Prima încercare de construcţie a cestei clădiri a fost la începutul anilor 30 ai secolului al XX-lea în stil neoclasic, dar în legătură cu depresia economică, construcţia lui a fost conservată. În anii 1949–1953 a fost finisat proiectul, sub conducerea arhitectei Galadjeva de la trestul unional "Teatrproiect", interioarele şi faţadele – sub conducerea arhitecţilor din RSSM V.F. Smirnov şi V. P. Alexandrov, cu păstrarea formelor şi stilisticii interbelice. Construcţia clădirii a fost finisată în primăvara anului 1954.

Clădirea teatrului, ridicată în trei niveluri, dintre care ultimul este un atic, construită pe un subsol, ocupă colţul unui cartier, care fusese cândva rezervat pentru piaţa poliţienească, mărginit lateral de strada Mihai Eminescu. A fost amplasat cu o retragere de la linia bulevardului, cu intrarea principală ridicată pe un podium din trepte, ce-i conferă edificiului o monumentalitate sporită. Planul teatrului este rectangular, cu faţada îngustă perpendiculară bulevardului Ştefan cel Mare. În compoziţia spaţială a teatrului domină volumul cilindric al sălii de teatru, înconjurată din trei părţi de balcoane, spaţiile foaierelor şi culoarelor, încununată cu o cupolă sferică. Faţada principală este soluţionată monumental, cu un portic central situat în axa de simetrie, alcătuit din patru coloane ale ordinului corintic, flancate de doi piloni pătraţi în secţiune, soluţionaţi în aceiaşi cheie stilistică, pe care se sprijină un fronton triunghiular. Relieful sculptat al timpanului, executat de sculptorul L. Dubinovsky, la ultima reconstrucţie a dispărut. Faţadele laterale au o compoziţie simetrică, cu porticuri centrale din şase coloane la mijlocul faţadelor, cu rezalite, încununate cu frontoane triunghiulare, prin care au loc intrările laterale în clădite.. Sala teatrului, aflată la mijlocul clădirii, are o configuraţi circulară, acoperită cu o cupolă, suprafaţa căreia a fost pictată cu imaginea dansatorilor unei hore, după schiţele pictorului L.P. Grigoraşenco. Lojele şi balcoanele repetă configuraţia sălii, fiind dispuse perimetral, în care se ajunge printr-o scară monumentală cu trei rampe şi scări aflate la colţurile pătratului circumscris sălii de patru. Două intrări laterale secundare, amplasate la sud şi nord conduc direct din stradă şi din scuarul aferent în foaierul teatrului. Alte două intrări, amplasate simetric celor secrise mai sus, conduc în partea scenei, în administraţie şi camerele pentru actori, depozite de rechizite, ş.a.


Ştefan cel Mare, 81Ştefan cel Mare, 77