Primele informaţii documentare sunt din 1842, când aparţinea moştenitorilor consilierului de colegiu Dicesculov. În 1853 lotul de pământ cu o suprafaţă de 1360 stânjeni pătraţi a fost achiziţionat de Catedrala oraşului. În 1903, după demolarea casei vechi de la colţul cartierului, mărginit lateral de strada M. Eminescu, a fost construită o casă în două etaje, arhitect M. Serotinsky. La parter se aflau magazine, la etaj – casa catedralei, sub toată clădirea – un subsol. În timpul celui de al doilea război mondial, casa a fost parţial deteriorată, reconstruită în anii 50 ai secolului ai XX-lea, cu pierderea unor elemente arhitecturale.
Clădirea, ridicată în două etaje, ocupă întreaga lăţime a cartierului mărginit lateral de străzile Alexandri şi Eminescu, construită cu faţadele pe liniile roşii ale străzilor. Structura interioară este cu un culoar central, lateral căruia se aflau cândva birouri şi camere de hotel. Faţada principală are o compoziţie simetrică, cu evidenţierea părţii centrale prin concentrarea elementelor de arhitectură – un rezalit central cu un balcon, flancat de coloane ale ordinului corintic îngemănate la etaj, şi de rezalite laterale cu balcoane, mărginite de pilaştri ale aceluiaşi ordin. Partea centrală este dominată de un parapet din baluştri de piatră. În această parte a clădirii se aflau încăperi de audienţă, fiind iluminate prin două registre de goluri, primul, ferestre obişnuite, rectangulare, al doilea – octogonale. Părţile laterale sunt lipsite de parapet, cu rezalite a căror compoziţie repetă rezalitele părţii centrale, cu ferestre largi la parter, unde se aflau unităţi comerciale, intrarea în care era organizată prin colţurile teşite ale clădirii. În partea stângă se afla magazinul lui Fitov (Hitov), în partea dreaptă – o cafenea.
Paramentul faţadei principale este în zidărie aparentă, parterul din bosaje din piatră, cu detaliile cioplite, etajul – tencuit neted.
