Nicolae Iorga, 1 A,B

Casă individuală

Nicolae Iorga, 1 A,B
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

În 1878 Stepan Galiţky-Cecelev, podporicic, a cumpărat de la Iulia Fedorovna Popovici, soţie de secretar gubernial, o casă de colţ şi o curte, aflată la colţul cartierului mărginit de străzile Livezilor (Mateevici) şi Iaşi (N. Iorga), unde între anii 1879 şi 1882 a ridicat un corp de casă din piatră într-un parter, orientat cu faţada spre strada Iaşi. Casa avea trei odăi mari cu o tindă. La sfârşitul secolului al XIX-lea proprietar al casei devine nobilul Leviţky Carl Iulianovici. În anii 30 ai secolului al XX-lea clădirea a fost înlocuită cu o casă nouă, proprietară fiind Liubov Jene.

În anii 80–90 ai secolului al XX-lea aici s-a aflat serviciul poştal.

Este o clădire alcătuită dintr-un parter, ridicată pe un plan rectangular, cu faţada aliniată la linia roşie a străzii. Planimetria este inspirată de planul casei populare, cu un hol central, în jurul căruia se află amplasate trei odăi. Din veranda laterală începe un culoar ce traversează clădirea, de unde au loc intrările în dormitoare, bucătărie şi bloc sanitar. În interior s-au păstrat sobele din cahle.

Faţada principală are o compoziţie simetrică, cu cinci axe, patru goluri de ferestre şi unul de intrare, amplasat central. Intrarea are loc printr-o loggie în rezalitul amplasat central, sub forma unui portal cu atic, flancat de pilonii care continuă prin tumbe în parapetul cu panouri din piatră, care încoronează clădirea. Paramentul este în zidărie aparentă, cu detaliile cioplite din piatră, în combinare cu bandouri cu factură aspră din piatră spartă cu fracţie mică. Arhitectura este în spiritul modernului, în care tradiţiile naţionale au fost combinate cu elementele de decor din arsenalul clasicismului.

Faţadă
Nicolae Iorga, 2